Cerul si pãmântul se înfrãtesc în laude si cântãri, preamãrind-o pe aceea care s'a învrednicit a fi Maicã a lui Hristos-Dumnezeu, Cel venit în lume la ''plinirea vremii'' (Gal. 4, 4), pentru izbãvirea neamului omenesc din robia pãcatului si a mortii.

Îngerii se bucurã împreunã cu oamenii si cele de jos cu cele de sus prãznuiesc ''taina cea din veac ascunsã,'' întruparea de la Sf. Duh a Fiului lui Dumnezeu în pântecele preacurat al Sf. Fecioare.

''Astãzi este începutul mântuirii noastre si arãtarea tainei celei din veac si Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face,'' glãsuieste troparul praznicului arãtând cã odatã cu întruparea Fiului lui Dumnezeu în lume, se pune început mântuirii obiective a acesteia si totodatã se împlineste fãgãduinta Rãscumpãrãtorului fãcutã protopãrintilor nostri (Gen. 3, 15).

''Iar în a sasea lunã a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu într'o cetate din Galileea, al cãrui nume era Nazaret, cãtre o fecioarã logoditã cu un bãrbat care se chema Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria'' (Luca 1, 26-27).

Intrând la Fecioara Maria îngerul o salutã cu cuvintele atât de cunoscute ce s'au constituit apoi într'o frumoasã si folositoare rugãciune adresatã Maicii Domnului ''Bucurã-te ceea ce esti plinã de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântatã esti tu între femei'' (Luca 1, 28).

Arhanghelul recunoaste în Maria ''pe cea plinã de dar,'' care a fost gãsitã vrednicã de cãtre Tatãl Ceresc sã-i fie mamã dupã trup Fiului Sãu, si în acelasi timp o fericeste pe cea ''binecuvântatã între femei'' care va deveni Maica Împãratului Ceresc, Maica Bisericii si Maica noastrã a tuturor.

La nedumerirea provocatã de aceastã aparitie a îngerului si de aceastã salutare, Gavriil îi rãspunde: ''Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Si iatã vei naste un fiu si vei chema numele lui Iisus'' (Luca 1, 30-31).

Îngerul îi descoperea deja Mariei misiunea pãmânteascã a Mântuitorului Hristos cãci ''Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema, iar Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, pãrintele Sãu si va împãrãti peste casa lui Iacov în veci si împãrãtia Lui nu va avea sfârsit'' (Luca 1, 32-33).

Este accentuat faptul cã Pruncul care se va naste din Maria nu va fi un ''simplu om'' ci Unul Nãscut Fiul lui Dumnezeu.

''Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bãrbat'' (Luca 1, 34), se întreabã Sf. Fecioarã, dar îngerul o lãmureste arãtându-i modul supranatural al Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu: întrupare la care vor conlucra toate cele trei persoane ale Prea Sfintei Treimi cãci: ''Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta si Sfântul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema'' (Luca 1, 35).

Precum la începutul creatiei asa si acum la recrearea din nou a lumii cãzute în pãcat, Sf. Treime îsi descoperã prezenta si lucrarea Sa nemãrginitã.

''Precum în acele zile ale creatiei lumii - spune un teolog - când Dumnezeu a creat tot ceea ce existã din nimic, doar prin Cuvântul Sãu ''sã fie,'' tot asa si în aceastã zi a Bunei-Vestiri, Cuvântul Fecioarei ''fie mie'' a coborât în lume pe însusi Ziditorul.''

''Iatã roaba Domnului - exclamã Sf. Fecioarã - fie mie dupã cuvântul tãu'' (Luca 1, 38), sunt cuvintele de acceptare a rolului acesteia în iconomia mântuirii. Prin acest ''fie mie - fiat mihi'' - se deschide o nouã erã în istoria mântuirii si în istoria neamului omenesc. Întruparea Mântuitorului devine centrul de gravitatie al istoriei universale si singurul ''fapt nou petrecut sub soare'' (Sf. Ioan Damaschin).

Buna-Vestire se constituie de bunã dreptate într'o adevãrata ''Teofanie,'' o arãtare a lui Dumnezeu cel Unul în fiintã si întreit în persoane, o teofanie continuatã apoi la Botez si la Schimbarea la Fatã a Mântuitorului. Ea este o pregustare a Cincizecimii Rusaliilor, o arvunã a venirii în lume a Duhului Sfânt.

Maria ''cea plinã de har'' ca Eva cea nouã, este ''steaua care aratã Soarele,'' ''raza zilei celei de tainã,'' ''cheia împãrãtiei lui Hristos'' si ''Maica Mielului si a Pãstorului,'' cum o numeste Imnul Acatist.

dacã Eva a adus în lume moartea, Maria a adus viata cea adevãratã,

dacã Eva s'a fãcut pricinã a cãderii, Maria prin ascultare si smerenie a devenit pricinã a binecuvântãrii.

''Prin Eva a venit moartea, iar prin Maria, Viata'' - spune fericitul Ieronim.

Ascultarea Mariei desfiinteazã neascultarea Evei, prin aceasta Sf. Fecioarã devine o a ''doua Evã,'' iar Fiul ei ''al doilea Adam.''

Sã rãspundem si noi cu smerenie, asemenea Sf. Fecioare Maria, la toate chemãrile de sus pe care ni le face nouã Dumnezeu si acceptându-le cu bucurie sã fim constienti de faptul cã Dumnezeu se foloseste si de noi, ca instrumente ale voii Sale, în viata noastrã si mai ales a semenilor nostri.

Se cuvine apoi, într'o zi ca aceasta, sã devenim si noi vestitori ai vietii celei noi, a bunei-voiri între oameni, a iertãrii si a pãcii venite nouã în lume prin Buna-Vestire.

Sã o fericim ''împreunã cu toate neamurile'' pe Maica Domnului ''cea binecuvântatã între femei'' si sã o rugãm sã ne izbãveascã pe noi si pe întreaga lume de toate nevoile ca sã-i strigãm împreunã cu Îngerul, cu Biserica si cu întreaga crestinãtate:

''Bucurã-te Mireasã pururea Fecioarã''!

† Visarion Rãsinãreanu